duminică, 26 octombrie 2014

De ce nu merg la vot ...

Multi ma vor blama, vor incerca sa ma convinga sa merg, ca altfel ma vor conduce altii, ca bla-bla, ca etc-samd. Ca parca daca merg, ma conduc eu, nu altii.

Am mers de fiecare data, cu exceptia turului doi Iliescu-Vadim Tudor. Am inteles ca de nevoie trebuia sa-l votez pe primul, dar nu am vrut. Deci nu m-am dus.

Acum, sunt satula pana peste urechi de acelasi tip de campanie din ambele parti (n-am urmarit, dar maica-mea, care are o optiune, ma pune la curent cu tot ce aude la tv desi eu nu-i cer asta). Nici unul nu are vreun program, ci doar arunca cu noroi in celalalt candidat. Pana cand o sa mearga la romani tipul asta de discurs?

Eu vad lucrurile asa: am dorit schimbarea de la bun inceput, imediat dupa Revolutie - sau ce-o fi fost aia - am sperat nebuneste, am crezut orbeste, si am simtit cum musc pamantul prosteste, de fiecare data. Toti promiteau, iar cand ajungeau acolo lucrurile ramaneau la fel ca inainte. Ca si cum toti erau niste avataruri ale aceluiasi drac. Ca si cum toti ar fi manevrati de sforile acelorasi sforari, nevazuti, ultra-bogati, de dorinta carora depinde totul. Unii zic ca acestia sunt ceea ce numim plutocratie. Adica cei care conduc cu adevarat, care sunt putred de bogati si ale caror interese le servesc alesii unui popor. Si nu este obligatoriu ca acesti sforari sa fie de la noi. Nu, pot fi si straini.

Si ce mai conteaza cine sunt ei, daca nevoile noastre sunt implinite numai odata la patru ani, si nici atunci in mare parte, sau sunt implinite rareori, atunci cand interesele lor coincid intamplator cu cele ale multimii? Chiar, ce mai conteaza?

De asta, dupa douazeci si cinci de ani, m-am saturat de mers la vot. Nu am ce vota. Nu am ce spera. Nu am asteptari din partea nimanui. N-o sa-mi fie mai bine nici daca merg, nici daca nu, nici daca iese unul, nici daca iese celalalt. Dar macar dezamagirea si sentimentul ca am fost tradati o sa ma ocoleasca.

Va pup si faceti asa cum simtiti!


marți, 14 octombrie 2014

Cate cuvinte foloseste un om intr-o viata?

Mai demult, acum câțiva ani buni, am avut o discuție cu o colegă profesoară de limba română pe aceasta temă și am presupus eu atunci că un om cunoaște și folosește în toată viața lui, din limba maternă, cam 6-7000 de cuvinte, uzuale și de specialitate, adică din domeniul în care lucrează.

Interlocutoarea mea a spus că nu crede așa ceva, că nu este posibil ca un om să cunoască și să folosească doar câteva mii de cuvinte din limba lui maternă într-o viață.
Și avea dreptate să nu mă creadă, și eu greșeam, numai că numărul real de cuvinte folosit într-o viață de om, conform lingviștilor, este cu mult mai mic, este de câteva sute, nu mii. Citez dintr-un articol scris cândva de regretatul George Pruteanu:

"Bună seara. Am mai vorbit de la această măsuţă neagră despre numărul de cuvinte pe care le folosim de-a lungul vieţii noastre. 

Vă spuneam că limba română are aproximativ 200.000 de cuvinte, din care într-un dicţionar cum e DEX-ul se află vreo 57.000. Fondul principal de cuvinte conţine, după Graur, circa 1400 de vocabule, din care noi, în viaţa de toate zilele, utilizăm abia cîteva sute. În această privinţă, a numărului de cuvinte vehiculate realmente în practica literară, s-au făcut cîteva cercetări. "

sursa articolului: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis457emin.htm



sâmbătă, 5 iulie 2014

Ce riscuri ascunde o asigurare storno

Dupa cum unii stiu, in luna martie am cumparat un pachet de servicii turistice pentru o excursie in Franta. De obicei inchei si o asigurare storno, pentru orice eventualitate. Dar stiti voi, intotdeauna vi se spune ca acea asigurare iti permite sa primesti banii inapoi daca se intampla ceva neprevazut si nu mai poti pleca in calatorie. Insa nimeni nu sufla o vorbulita despre conditiile returnarii si nici nu cred ca te lasa sa citesti contractul inainte de a-l semna. Doar n-o sa se faca o coada de clienti in spatele tau ca sa puricesti tu contractul acela pe toate fețele!

La mine s-a intamplat ceva neprevazut - decesul tatalui meu. Am ramas langa maica-mea, care are nevoie de supraveghere permanenta. Dar citind asigurarea storno incheiata, constat - cu neplacuta surprindere - ca nu pot obtine banii inapoi decat daca decesul unei rude apropiate survine la 2 saptamani inainte de plecare. Nu inteleg de ce aceasta marja extrem de mica de timp .... Adica doar 2 saptamani tine durerea aia care iti schimba complet viata? Dupa 2 saptamani te refaci financiar in urma cheltuielilor cu inmormantarea si parastasele de 3 si de 9 zile, care costa vreo cateva mii bune de lei? Dar daca situatia este de asa natura ca ai de ingrijit o persoana cvasi-invalida, ce faci? Lasi banii cadou agentiei de turism, nu-i asa? :)

Asadar, cand incheiati o asigurare storno cititi-i si conditiile. Nu cred ca exista o asigurare care se garanteze returnarea banilor fara conditii restrictive. Dar poate ca unii asiguratori sunt mai permisivi decat altii.

==============================

update: referitor la comentariul de mai jos. Am facut si noi, cu elevii liceului, 2 excursii  in strainatate, organizate de noi (nu prin agentii de turism) cu cazare pe Budapesta si Viena si am vazut ce sistem se practica la rezervarile la hotel. Ni s-a dat o marja de pana la cel mult 7 zile inainte de prima seara de cazare, ca sa platim camerele, la o excursie cu cca 50 de persoane. Iar in 2010, cand am avut doar 32 de persoane in autocar, ni s-a permis sa platim cash, cand am ajuns la hotel.