duminică, 2 noiembrie 2014

Nikon sau Canon?

Nikon sau Canon?
Am citit ca de mult exista o concurenta acerba intre cele doua branduri de camere foto-video. Si cum am folosit aparate foto compacte din ambele parti, zic ca vreau sa-mi dau si eu cu parerea si ma inscriu in tabara Nikonistilor.

Imi doream tare mult un Canon. Dar cum banul nu era de la mine in ziua aceea, n-am avut incotro si a trebuit sa accept (caine-caineste) un Nikon de vreo doua sute si ceva de euro pe atunci (acum vreo 5 ani). Un compact din acela bun de facut poze in vacanta. Insa mie imi trebuia mai mult pentru pozele culinare, adica poze de aproape, si pentru asta ideal este un DSLR bun, ceea ce, din pacate nu prea imi permit. Dar Nikonul meu nu excela in materie de poze facute de foarte aproape, in schimb toate pozele mele culinare facute cu Nikon-ul au fost clare, iar daca au avut defecte, acelea erau din vina mea. In schimb pozele de vacanta erau oarecum in ceata, aparatul avand ceea ce se numeste zgomot de imagine foarte mare. Dar pentru pozele culinare a fost bun. Insa la un moment dat s-a stricat obiectivul, care nu mai iesea din aparat si astfel nu mai puteam face poze cu Nikonul meu.

Asa ca, m-am dus glont la magazin si mi-am luat un Canon foarte asemanator ca forma si mod de utilizare cu Nikon-ul defect. Si m-am bucurat asa cum te bucuri cand ai reusit sa-ti iei un lucru mult dorit. Dar nu dupa mult timp entuziasmul meu s-a dus ... Canon-ul rareori face poze bune de aproape, mai toate iesind in ceata. Daca vreau sa fac mai mult de maxim 2 poze intr-o singura sesiune, restul de la 2 in sus ies in ceata. Ca sa-mi iasa bune, trebuie sa tot inchid si deschid aparatul pentru fiecare poza, cu pauze de un minut intre reprize. Si nici asa nu am siguranta ca pozele mele sunt clare. E drept, nu mai am asa mult zgomot de imagine, iar pozele de vacanta ies foarte bune. Dar faptul ca multe poze imi ies in ceata - si filmuletele (plang dupa filmul facut in pestera Postojna asta vara, cu care credeam ca rup gura youtube-ului, si care mi-a iesit intr-o ceata totala) ies uneori la fel, ma fac sa trec in tabara Nikonistilor, si daca voi avea in toamna asta chef sa-mi iau un DSLR, acela o sa fie un Nikon, iar nu un Canon. Deh! Pasiunea blogărelii cere sacrificii :)


Iar daca ati trecut pe aici si vreti sa ma ajutati, dati-mi un sfat ce fel de DSLR sa-mi iau, de cca 2.000 de lei. Va tare multumesc din tot sufletul! :*


duminică, 26 octombrie 2014

De ce nu merg la vot ...

Multi ma vor blama, vor incerca sa ma convinga sa merg, ca altfel ma vor conduce altii, ca bla-bla, ca etc-samd. Ca parca daca merg, ma conduc eu, nu altii.

Am mers de fiecare data, cu exceptia turului doi Iliescu-Vadim Tudor. Am inteles ca de nevoie trebuia sa-l votez pe primul, dar nu am vrut. Deci nu m-am dus.

Acum, sunt satula pana peste urechi de acelasi tip de campanie din ambele parti (n-am urmarit, dar maica-mea, care are o optiune, ma pune la curent cu tot ce aude la tv desi eu nu-i cer asta). Nici unul nu are vreun program, ci doar arunca cu noroi in celalalt candidat. Pana cand o sa mearga la romani tipul asta de discurs?

Eu vad lucrurile asa: am dorit schimbarea de la bun inceput, imediat dupa Revolutie - sau ce-o fi fost aia - am sperat nebuneste, am crezut orbeste, si am simtit cum musc pamantul prosteste, de fiecare data. Toti promiteau, iar cand ajungeau acolo lucrurile ramaneau la fel ca inainte. Ca si cum toti erau niste avataruri ale aceluiasi drac. Ca si cum toti ar fi manevrati de sforile acelorasi sforari, nevazuti, ultra-bogati, de dorinta carora depinde totul. Unii zic ca acestia sunt ceea ce numim plutocratie. Adica cei care conduc cu adevarat, care sunt putred de bogati si ale caror interese le servesc alesii unui popor. Si nu este obligatoriu ca acesti sforari sa fie de la noi. Nu, pot fi si straini.

Si ce mai conteaza cine sunt ei, daca nevoile noastre sunt implinite numai odata la patru ani, si nici atunci in mare parte, sau sunt implinite rareori, atunci cand interesele lor coincid intamplator cu cele ale multimii? Chiar, ce mai conteaza?

De asta, dupa douazeci si cinci de ani, m-am saturat de mers la vot. Nu am ce vota. Nu am ce spera. Nu am asteptari din partea nimanui. N-o sa-mi fie mai bine nici daca merg, nici daca nu, nici daca iese unul, nici daca iese celalalt. Dar macar dezamagirea si sentimentul ca am fost tradati o sa ma ocoleasca.

Va pup si faceti asa cum simtiti!


marți, 14 octombrie 2014

Cate cuvinte foloseste un om intr-o viata?

Mai demult, acum câțiva ani buni, am avut o discuție cu o colegă profesoară de limba română pe aceasta temă și am presupus eu atunci că un om cunoaște și folosește în toată viața lui, din limba maternă, cam 6-7000 de cuvinte, uzuale și de specialitate, adică din domeniul în care lucrează.

Interlocutoarea mea a spus că nu crede așa ceva, că nu este posibil ca un om să cunoască și să folosească doar câteva mii de cuvinte din limba lui maternă într-o viață.
Și avea dreptate să nu mă creadă, și eu greșeam, numai că numărul real de cuvinte folosit într-o viață de om, conform lingviștilor, este cu mult mai mic, este de câteva sute, nu mii. Citez dintr-un articol scris cândva de regretatul George Pruteanu:

"Bună seara. Am mai vorbit de la această măsuţă neagră despre numărul de cuvinte pe care le folosim de-a lungul vieţii noastre. 

Vă spuneam că limba română are aproximativ 200.000 de cuvinte, din care într-un dicţionar cum e DEX-ul se află vreo 57.000. Fondul principal de cuvinte conţine, după Graur, circa 1400 de vocabule, din care noi, în viaţa de toate zilele, utilizăm abia cîteva sute. În această privinţă, a numărului de cuvinte vehiculate realmente în practica literară, s-au făcut cîteva cercetări. "

sursa articolului: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis457emin.htm